Nicu hăloiu - creaţii proprii

Lumea lor
…
Locu-n care infractorii își cizelează dezonoarea, singurătatea închisorii, ce-i face omului favoarea de-al aduna cu toți ai săi, la fel de buni, la fel de răi, locu-n care vii-s morți, fără ziduri, dar cu porți, fără lacăte, zăvoare, dar imposibil de deschis, unde orice încercare e coșmarul dintr-un vis, al ființei care are la libertate interzis, și se plimbă pe o sfoară mișcată de un păpușar, unde speranța-i vorbă goală iar încercarea-i în zadar. Asta-i lumea lor globală, iadul fără de hotar, bezna care-ncet coboară umanul către animal.

În numele bipezilor
…
Sunt obsedat de freamătul pădurii,
Când vântu-și face loc răscolind frunzișul,

Fără vină.
...
Nicio vină nu răzbate din carcasa muribundă,
Nu că n-ar fi, dar știe mintea cea vicleană

Românii
...
Nu există-n lume mai mari specialiști
În toate câte sunt, văzute, nevăzute

Clipa
...
Viața? Străfulgerare de-o clipă.
Dar cine stă s-o măsoare?

O apă și-un pământ
...
Să nu ne amăgim cu toții,
Cum că ne-am trage de prin daci,

Te simți bătrân?
...
Te simți bătrân? Nu este bai
Bătrânețea nu-i o boală,

Condiția
...
De te naști de două ori
odată-n om, odată-n flori,

Oare când?
...
Oare când, bătând din brațe,
Trupul greu va să ne zboare,

Zâmbetul norului
...
Tăcută stai deoparte, privește-al lumii joc,
Pe-această scenă tristă, pe-acest trist iarmaroc,