Nicu hăloiu - creaţii proprii

Poezia lunii
...
Cade luna argintie
Peste umăr, prin fereastră,

Spune-i sufletului
...
...de timp să nu-i spui că-i vremea din urmă dintr-un timp ce n-a fost, atunci când trecutul, prezentul îl scurmă, dintr-un timp fără rost! Și să-i spui în spațiu să meargă prin tuneluri făcute pe când timp nu era, atunci când din neguri și praf de conștiință apăru prima stea, că astăzi doar este și totul se petrece numai acum, să-i mai spui să-și ia vremea să plece într-o altă poveste, nicicând să nu fugă de ce-i este scris în eternul său drum!
... Mai spune-i de vine să fie atent, să nu dea de sine nicicând în prezent, că timpul de-l are este doar o fantasmă din visul cel lung, anii ce-i are să-i ducă la capăt că tot nu-i ajung! Iar tot ce el vede și crede că este e doar paravan, iar somnul ce-l duce în superba-i poveste e al morții alean!

Noapte de toamnă
1
...
Inima mea, de tine plină,

Asinor
...
Alunecă noaptea spre zori
Cu bolta-ntreagă și-a ei stele

Orhideea din fereastră
...
Iubito, e toamnă-n noi deja,
Deși în tine pare că n-ar fii,

Nepăsare
...
Sus guvernul, jos guvernul,
Hai Gheorghe că pierdem trenul!

Plouă
...
Plouă, plouă,
Dar nu-s stropi de apă,

Darul de Crăciun,
...
”Cine ești tu, moșneag bătrân,
Și ce faci cu disaga-n spate,

Dulce toamnă-nfiorată!
...
Dulce toamnă-nfiorată de a vântului vâltoare
Ce-și aduce peste vreme oceane întregi de nori,

Forța vieții
...
Se lasă toamna, blândă noapte
A unui an plin de culoare.