Nicu hăloiu - creaţii proprii

Legenda ciobanului cu oile pe lună
...
Eu văd munții suindu-se la cer,
cu-a lor păduri țâșnindu-se din stânci,

Poemul alb
....
Eu scriu poeme, cu litere de ger,
din versul meu, ies străluciri de gheață,

Mai rămâi
...
Nu-mi iau adio, că încă simt plăcere
cu tine toamnă , de-al tău alai de roade,

Gânduri
...
Doar zădărnicie-i totul, zbatere goală și oarbă, purcedem pe drumul vieții care duce-n altă parte, altă viață ne așteaptă sufletele să ne soarbă, că întreaga existență noi o trăim din moarte-n moarte?
Fir de praf plimbat de soartă pentru un final anost, afla-vom mereu ce suntem, uitând de-asemeni tot ce-am fost?

Te rog, minte!
...
Ca o apă liniștită aș vrea să-mi fii, iubită minte,
să nu te lași ispitită de-ale lumii dulci cuvinte,

Dacul
...
M-am născut în mijlocul neamului meu
Și-am învățat să vorbesc românește,

Noapte de toamnă
...
E liniște, e noapte, e toamnă și un vânt
scutură copacii cu forță, în rafale,

Prizonierii
...
Suntem pe scena lumii, doar marionete
Mișcate invizibil de-ai lumii păpușari,

Nostalgie
...
Parcă tot mai greu pe noi toamna se lasă
Cu păru-i lung și rece curgând vijelios,

Noapte de toamnă
...
E liniște și-o noapte blândă,
Vântul de-abia de-atinge frunza,