Nicu hăloiu - creaţii proprii

În prag de Crăciun
...
Pe străzile mult prea pustii pentru aceste sărbători, deși copacii-s plini de becuri de tot felul, colorate, se simte răsuflarea iernii în vântul rece ce se zbate și atmosfera de Crăciun în burgul plin de culori.
Emoția de altădată a rămas de mult în urmă, pandemia asta oarbă alungând forfota străzii, oameni printre declarații mai ies din când în când din turmă, pândiți de polițiștii gata să se arunce-asupra prăzii.

Zidul
..
Între lumea lor și lumea noastră
Se înalță un zid despărțitor,

New age
...
Noi, cei născuți în era tuturor,
Suntem acum în pragul noii ere,

Misterul absolut
...
Pune-ți pe ochi obloane și dopuri în urechi,
Să nu vezi și să n-auzi al vieții tale chin,

Opriți vă rog planeta, că eu aici cobor!
....
Sunt martorul unei lumi ce piere
Care-a fost ținută cu sânge de martiri,

Ce vor vedea?
...
De vor veni la noi, ce vor găsi ei oare?
Un neam ce a uitat să stea drept pe picioare,

Epigrame 2
...
Distanțarea socială
Este tot ce mai desparte

Epigrame 1
...
A spune nu fără sarcasm,
Că politicianu-i prost,

Fereastra
...
E iarnă, e ger și e noapte
Și vântul lovește-o fereastră,

Patogenie
...
A mai fugit încă unul azinoapte
De sub masca de oxigen,