Mir37 - poeziile altor autori

Lasă-mi Ziua,
să ne spele Iluziile Amintirilor murdare,
de atâtea Promisiuni,
din care,

Care Icoană,
ne-ar mai putea învăța să ne ucidem,
Clipele?,
despărțindu-ne,

Aș putea vreodată înțelege,
rostul Zâmbetului,
decăzut,
în adâncurile Inimii,

Să nu-mi spui că Fericirea,
ne va uita vreodată frustrarea,
răsărită în zorii Inimilor,
care nu pot înțelege,

Ți-am oferit buchetul,
Eternității Florilor de Cer,
pe care l-am ținut,
în mâna tremurândă a Destinului,

Pierdut printre Lacrimile Timpului,
care ne-au înecat,
Respirația Viitorului,
prin care porii Eternității,

Picioarele Podului Visului nostru,
au început,
să devină din ce în ce mai șubrezite,
pe fruntea plină de Ridurile Speranței,

Atât de Singur,
era Dumnezeul Străinului din mine,
încât și-a dorit,
să-și clădească din Ochii de Cer,

Câtă Fericire,
să fi reușit să strângă Dumnezeu,
la recoltele Iluziilor Morții,
pe care le culegea cu minuțiozitate,

Respiră-mi Iluziile Morții,
Doamne,
ca să poți înțelege,
cât de mult mi-aș fi dorit,