Mir37 - poeziile altor autori

Să știi că atunci,
când va lăcrima Cuvântul,
pe care l-am dăruit,
Iluziilor Morții și ale Vieții noastre,

Rispește-mi Doamne,
și ultimii bani ai Viselor,
la Jocurile de noroc orb ale Destinului,
dar lasă-mă să Cred tine,

Zâmbete înpietrite,
zac reci și insensibile,
prin Cimitirele de Cuvinte,
la gardurile cărora,

Pașii de plumb ai Privirii,
încercau să-și spele Regretele,
cu Apa Morții unor Lacrimi,
pe care Surâsul isteric și trist,

Resturi de Clipe,
murdare și mototolite,
zac aruncate,
la malurile Venelor Sângelui,

Atât de tânără era Vremea,
când ai ales să pleci,
pe munții Iluziilor Morții,
de unde nu te-ai mai întors, niciodată,

Vise zdrobite,
de Pașii grei ai Absurdului,
pe care ne biciuim Iluziile Vieții,
să meargă cât mai departe,

Am sculptat,
din zăpada imaculată a Fericirii,
o Lacrimă,
în care să înotăm,

Am alunecat,
pe treptele roase și lunecoase,
ale Destinului,
direct în brațele reci și insensibile,

Spinii Regretelor au întârziat în Noaptea,
Lacrimii,
în care ne-am înecat Gardurile Viselor,
unde am rămas atârnați,