Mir37 - poeziile altor autori

Ni s-au spart cerurile,
Viselor,
în nesfârșite cioburi tăioase,
de Clipe,

Mi-am încheiat nasturii Cuvintelor,
până la ultima Speranță,
ca nu cumva să mă pătrundă,
frigul vreunei Amintiri,

Plouă,
peste Rătăcirea Străinului pierdut din mine,
prin aglomerația stropilor de Gânduri,
ce-mi spală fruntea Cuvântului,

Regrete,
flăcări de rouă uscată,
pe buzele Cuvintelor fără de glas,
topesc Zorii fără de sens,

Am îmbrăcat cămașa neagră,
a Uitării,
peste pieptul Cuvintelor,
care se scurgeau,

Pașii încâlciți de firele Destinelor,
își poartă cu resemnare,
Nodurile Iluziilor Vieții și ale Morții,
la cravatele prea strânse de fiecare dată,

Părăsit,
de Virgulele,
ale căror palate de Împotriviri,
mă fereau,

Nu mă ploua ,
Iubire,
cu zborul stropilor Zilelor tale,
până nu voi fi sigur,

Scrisori singure,
își așteaptă răstignite,
pe drumurile rătăcite ale Zilelor,
Destinele,

Să nu-mi spui că Cuvântul,
nu doare,
sau Moartea nu uită,
de Veșnicia Iubirii?,