Poezii despre Mama:

Ti-aș oferi a mea deșertăciune,
Dar liniște în suflet n-aș avea
căci visul, cu a lui rebeliune,
m-ar sufoca cu iz de cucuvea.

Din ceața negurilor reci si-ndurerate de amar,
Rechem acuma spectrul tău la lumânarea unui felinar
Căci tu mi-ai spus: recheamă-mă ș-am să revin
O clipa sa veghez deasupra somnului tau lin!

Prima fericire
Mângâiere-n viață,
Prima ei privire
Dată drept povață...

Printre miile de poezii,
Păunescu, plin de fantezii,
A scris « Mama de pământ », cu dor
Să-și mai vadă mama în pridvor.

Mămă, îți aduc liliac alb!

Rătăcesc prin amintiri, păstrate bine,
Mă ascund, abil, de frici ce nu mă înfrâng,

Măicuţa mea ,

Îţi mulţumesc măicuţa mea,
Îţi mulţumesc în taină.

Mama fierbe la ceaun
În grădina timpurilor
Fără de anotimpuri
Mama fierbe la ceaun

În coada de secundã ce aşteaptã
sã-mi creascã aripi ca în propriul vis,
am sã aștept explozia din faptã
sã mã desprind de frica de abis.

Iar plouă azi... a câta oară?
E-o pânză de-apă ce-i lăsată
De nori aduși de vânt în doară
Căci vremea bună e uitată...

Am să-ți mușc odată buza gândului care te-apasă
Ca să văd cum te trezești când te rătăcești prin casă.
Poate vei fi supărat că te scot din amorțeală
Dar aș vrea să îți prepar gânduri bune într-o oală!