Poezii despre Mama:

Mama

Pe mama mea
a nãscut-o Dumnezeu

Portretul tău mamă,
e numai mângâiere,
cu părul de-argint,
și glas duios de miere,

Mama e pentru noi un soare,
Pe bolta frumuseții apare,
E primul cuvânt al nostru, rostit,
Adoarme lângă noi cugetând,

Mâine voi pleca la mama
Fiindcă mă cuprinde teama
Că trec zilele în goană
Și- am să plâng de dor sub lună.

Anii trec repede ca o furtună,
Iar tu mamă ai părul nins pe la tâmple,
Dar mintea ta se chinuie să spună,
Oare ce poate să se mai întâmple?

Tot timpul mamă tu ai un dor în suflet,
Că vrei să le faci pe toate bine,
Uneori închizi ochii și ne oferi un zâmbet,
Chiar dacă durerea zace-n tine.

Mama mea se află printre oamenii buni,
Căci ea mereu face rugăciuni,
Din ochii ei, curg lacrimi fierbinți
Și cred c-o să fie acolo, la sfinți.

O cucuvea cuvântă fiorul nopții,
Un tei își scutură veșmântul,
Un lup își plânge din haită morții,
Sub Lună

Cum să îți tulbur propria tăcere
în care te-ai retras fără permis
spre-a împlini o pământească vrere
de a muri țintind la Necuprins?

DAR REGAL

După al mântuirii dar,
indescriptibil, făr’ egal,