Poezii despre Mama:

Prin bordeie de nuiele
cerul m-a făcut femeie.
Noaptea mă horesc cu iele
şi ma-nvârt pe un călcâi pân’

Când lacrima bolnavă de durere
își cată așternut pe chipul meu,
Îți cer iertare pentru decădere
că încă sunt durerii minereu.

Când era copilăria… și-eram la-nceput de viață,
Nu știam ce-i bun sau rău, dar eu nu băgam în seamă,
Eram mic copil pe-atunci… n-am știut ce-i o speranță,
Dar știam un singur lucru – să te chem pe tine, mamă!

Maicuța mea , ne 'mbătrânita,
Lângă icoană, pe perete , eşti suita.
In dreapta mea , mi-eşti tot mereu.
Maicuța mea, mă vezi şi tu, cât mi-e de greu?

Sărăcuța mama mea

“Sărăcuța mama mea”
Era fraza preferată

Îți scriu, mămucă dragă, o scrisoare
ca să-ți prezint cum totul s-a schimbat
în lumea asta grea, apăsătoare,
în care m-ai lăsat când ai plecat.

De ziua mamei

E ziua mamei mele azi,
E zi de sărbatoare,

dedicată oricărei mame


- cuvânt legănat de pruncie şi-n vise trezit,

Ce-o face mama?
Mă întreabă într-o doară, al meu frate,
Iar eu rămân deodată uimită, așa...
Și-i spun: - nu știi că a plecat departe,

Te-aș căuta acolo în țărână
unde te-a pus lopata de coșmar,
Să-ți spun cât îmi lipsești, o, dulce zână,
și că te strig, dar totul e-n zadar.