M Horlaci - creaţii proprii

când nu înťelegi sensul unor cuvinte
ori limbajul îți cade greu la stomac
citeste Nichita
citeste-l pe nerăsuflate

ca o icoană
mama îmi sfințeste privirea
mea durerosă alunecă
de-a lungul unui drum

ne mai trebuie un bazar gratuit
să le avem pe toate în poezia
care străbate
mintea celor ce păzesc

uneori mă simt mare poet
alteori umbra care fuge de soare
un nimic modelat
sub privirile voastre

sărutând podeaua
pe unde mama odată a păsit
gândul
se-asează obosit

cuvintele noastre
cuvântul meu neterminat
pe tablele lumii
cu forme

azi e despre tine iubito
soarele-n versuri zâmbeste
si parcă
tot cerul albastru

plictisit
as vrea un alt eu
pământul râde de mine
ca toate celelalte pământuri

ascunde-mă în tine
prin dimineți dezbrăcate de noapte
singura virgulă
care desparte

nu-mi lovi copilăria din amintire
mama gârbovită sub greutatea clipelor
ne poartă pe umeri