Lucia - poeziile altor autori

Pe cale de a se împlini sunt trecătorul
şi carnea,
când spusele mele încep să curgă şi noaptea
se lasă ca o cărare desprinsă de văz.

Literatura privită din afară.
Încordarea corpului, studiată.
Pământul pe care zilnic îl calci.
Cineva trece prin faţa ta fără să te

Calm mă aşez şi încerc să reconstitui
o situaţie anume.
Altuia să-i atribui cuvântul şi tristeţea,
utilitatea ei.

Mi-am spus:

o mare sărbătoare trebuie să fie
despuierea porumbului

Curgere continuă

Liniştiţi fiind,
ne reprezentăm spaţii aproape mistice,

Laudă dintotdeauna

Îmbătrânirăm alături şi încă nu se făcu toamnă.
Şi încă ni se pare că deasupra sângelui

Dans une espace bucolique
ou tout était simple et clair comme la rossé,
la divinite fut révélée
par l’esprit de sagesse

Ţi-aş povesti o idilă
în care frunzele să cadă-alene pe cărări
şi părăsite băncile prin parcuri
s-asculte foşnetul ce-l face toamna

Îmi fuge gândul rece printre frunze,
De parc-ar vrea pe vânt să se răzbune;
Din cer îmi pică umedă pe suflet
O negură de vise ca un doliu.

La lune et le solei,
oui,
la déesse et son dieu,
elle qui caresse la vie