Lavinuk37 - creaţii proprii

Ajut iarna să treacă strada,
s-ajung mai repede în primăvară.
O să blochez semafoarele
la culoarea verde,

e prea multă iarnă
rog zăpezile să incite ghioceii
să-mi coboare în vene
un strop de primăvară

Între parantezele timpului

închid ochii
pentru a distinge mai clar

Şi dacă lacrimi nu mai seacă,
Durerea nu mai vrea să treacă,
E ca iubirea-n timp să-ţi spună:
Ești cânt ce-n veșnicii răsună!

Doamne, ți-aș cere o cartelă,
să-l pot suna pe tata,
să-mi spună despre mama,
să mai glumim cu viața.

Descopăr constelații

Alerg prin viață herghelii de cuvinte
Ce nechează când dorul le dă bice.

Privește cum ninge noiembrie,
Copacii ți s-au dezbrăcat de haine,
Mă îmbraci cu veșmânt de poezie,
Să gust din miezul dorului de mâine.

Doamne, dă un decret
ca părinții să nu mai moară,
anulează orice zbor spre moarte,
timpul să li se închine

Și totuși e toamnă
Și totuși e vis...
E cerul o rană
Mi-e gândul abis.

Au îngălbenit castanii,
lumânări ce pâlpâie
la umbra timpului.
Vântul le duce ultima suflare