Lavinuk37 - creaţii proprii

Fac inventarul unui amurg,
Luna-mi calcă pe umeri apăsat,
Prin vene, clipe ruginii curg,
În ochii mei s-a înnoptat.

Să fie un strop de vară-n iarnă,
Zăpada să aibă gust de cireșe coapte,
Să fie brazii plini de cer și rășină
Atingând-mi visul la miazănoapte...

toamna amnezică
și-a uitat culorile în venele mele
ipotecând verdele zilei de mâine

Sunt dor azuriu purtat de vânt,
Fără viză am acostat în cuvânt,
În portul ce-mi poartă visul,
În largul clipelor – Abisul.

M-aş ascunde într-un vis

strâng iluzii le vâr sub nori
cerul mirat de atâtea vise

Mamă, ochii mi se dezbracă
de o lacrimă ţesută de amintiri.
Fă ca pe retină o stea să cadă,
să luminează ale fiinţei adâncuri.

sun la 112
chem toate dorurile
să-mi acorde primul ajutor
nu e nimeni de gardă

Îndes clipele căprui în sertarele cu vechituri
să uit de noi,
dintr-o fotografie îmi zâmbește adolescența.
Aleg să o înrămez pe pereții tapetați

îmi pun gândul inocent
pe ghilotina timpului
cu miros de mușcate sălbatice

când privesc în ochii
clipelor
îmi înţeleg rostul
de bunăvoie și nesilită de mine