Poezii despre Iubire:

Undeva, cândva, poate în alt univers
întâmplător, ni se vor întâlni pașii în mers
pentru o scurtă clipă, pentru un scurt ecou
al acestei iubiri ce se stinge în noi.

la o cramă
un necunoscut rostogolea
un butoi cu melancolie
pe scările pe care urcă

Iubește, iubește, zorii de zi,
Iubește pe cei care scriu poezii,
Iubește bobocii- atârnați de un ram,
Iubește ce suntem, vom fi și eram.

Copleșitoare e noaptea
Ochilor tăi,
Ca o revărsare de
Nespuse cuvinte.

Prea mulți pierduți pe căi străine,
ne-mbrățișam doar prin iluzii,
oare mai știm ce-nseamnă bine,
pierduți în lumea de confuzii...?

Au obosit de-atâta varã stejarii,
încât secundele abia mai ticãie pe ramuri.
Driade sfioase, lunatice, cu chipuri strãvezii ca aerul,
cu degete de ceaţã,

Privesc către albastrele zări
visând la o lume mai bună,
la oameni prietenoși și sinceri.
Zâmbesc unei speranțe ghidușe

Când nopțile iar sufletu-mi strâpung,
sper să te-ntâlnesc din nou în viață,
căci clipele rămase nu-mi ajung,
stând cu mine însumi, față-n față.

Sub genele-apretate de vântul molcom, greu,
L-a-nchis pentru o clipă pe bunul Dumnezeu
Şi totuşi a călcat-o cu iarna în copite.

lumea-i sătulă de poezie
îmi zicea unul nerodul
eu l-am întrebat răstit
tu mortului tău îi vei citi necrologul