Poezii despre Iubire:

Femeie, ram înmugurit de zbor
Tu, primăvară înflorind iubire,
Ți-e trupul toamnă, roditor de dor,
Izvor de zâmbet și senin în zile!

Lună nouă, lună nouă,
Dă-mi motive şi când plouă
Să te scutur de podoabe,
Să fac mieilor cocioabe

Te-aș fi lăsat un nume printre altele,
În cuprinsul
de unde îmi aleg măștile,
de nu te-ai fi încuiat

Aporia

Tainicele mele gânduri, din făptura ce o port,
îmi remodelează anii, cei trecuţi şi cei ce-aşteaptă

Frumoasă zi ce pleci

Frumoasă zi din raze de iubire,
uşor-uşor mi te aşezi pe lună

Se apropie Dragobetele, maestrul iubirii inocente.
Alături de mesagerii lui, împrăștie vestea cea mare,
Că multe suflete își vor găsi perechea,
În timp ce altele vor fi apreciate pentru ceea ce fac.

Iubire,tu ești în stare
Să-mi dai frumusețea zânelor,
În nopți de argint
Și versul poeților în pomi înfloriți.

Mi-e teamă de mine, de lumea cea nouă,
când sorți se dezbracă în ploaie și vânt
și de lacrima-n zori, ce cade pe rouă,
să nu mai simt doruri, să uit ce-i cuvânt.

Mi-am scos gândurile la aerisit,
Când muza poetică s-a poticnit,
Precum calul priponit
Și a sărăcit în cugetări de noapte,

Iubirea mea, rămasă fără timp,
a mai privit perdeaua de tăcere,
Avea în buzunar un anotimp,
ca un deșert rămas fără vedere.