Poezii despre Iubire:

ignoranța îmi acaparează ființa
inima-mi bate în unison cu melodia cucuvelei
fereastra ochilor mi-e inundată de amuțirea impactului
răsfrângeri de bucurie mă cuprind

ZĂDĂRNICIE


Doi nebuni,

Să nu mai vii în gândurile mele
Căci luna- i tristă printre mii de stele
Când singur o privesc din pat, la geam...
Ai fost... și alta nu mai vreau să am!

Să nu mai vii la mine niciodată
să nu mai vii că nu te mai aștept
atâta apă a trecut prin robinet
că am uitat de te-am văzut vreodată.

atunci când eu încercam să mă împart
în lumină şi apă
ca să pot atinge
evaporarea ta pe pământ,

Când luminile lumii se sting
Noi aprindem făclii în cetate
Din iubiri înghețate de frig
Și idei condamnate la moarte

Te doresc cu frenezie

Te iubesc cum n-am iubit,
Deși târziu mă-ncearcă viața,

Când e omul pâine caldă,
Lacrimile ochii scaldă,
Suferința lor o lacră
De recunoștința sacră.

Vino, ia-mă de brațul sorții,
Pe o culme să ne poarte.
Să urmărim clepsidra nopții,
Și să i ne iubim pe toarte.

unde ești, cine sunt,
cine ești, până când
mai aveai undeva vreo mirare?
care noi, care tu, pentru ce, pentru cât