Poezii despre Iubire:

Să-ți gust sărutul, să mă îmbăt de tine

Uit greu vraja nopților duioase,
Trăirile novicelor iubiri,

Scrisoare de la Golia (ospiciu)

Ce rost mai avea iubirea
Dacă nu te-aș fi întâlnit?

În temnița cu geamurile oarbe
pustiul îmi așterne pat în noapte
pe care nudă, inima se așază
în timp ce șoapte în minciuni valsează.

Se-ntoarnă toamna strămbă în clipa mea răzleaţă
Şi-mi plumbuie întruna doar vers bacovian,
Sub gene de-tuneric o umbră vorbăreaţă
Îmi spune de Vivaldi, că doarme în pian.

...poetul, în febra creionului, înscris la cel mai mare maraton al cuvântului, descoperă Visul, în condensul, în pluralitățile gustului, în bifurcația spaimei, în despicătura dublului înțeles pe arsura zăpezilor, în absența imaginii, în picurările de litere,bine cotate la toate bursele inimii...și câte alte improbabile semne la scenă deschisă, câte figurații îngropate în scrisul amânărilor pe muchia chemărilor oarbe:difuzii, confuzii, infuzii premergătoare descompunerii trăirilor în litere...o lungă promenadă a neștiinței, reacție în lanț la frontiere, ca dovadă pe altoirea unui fir de gând în cuibul salciei pletoase, la Jiu nostru de pe rând. ..chiar de ți-au smuls o pană, chiar de ți-au mai furat un zbor, tu urci dumnezeiește cu zâmbetul privirilor cuvintelor și pieptul dezvelit...

azi nu-ți mai spun cuvinte de prisos
mi-ajunge să-mi vorbească numai ochiul
în timp ce-ți desenez în palmă crochiul
unui medalion misterios

...de la capăt
nu venea altoirea fântânii
lăsării sau ridicării pe vârfuri
în oglinzile mării

Primăvara îşi caută ghioceii prin zăpadă...
Îi caută zi de zi,
topind timpul ce curge în razele dorului,
Împletind în speranţe

...doar urme întoarse cu furca
tăcutelor gânduri așezate și Vana
pe-o gură de lup
ce-și face de cap cu ochiul de Jiu

Mi-e frică să-ţi ating pleopa cu un sărut,
Să nu-ţi strivesc visele clădite cu atâta trudă,
Mi-e frică să te privesc în ochi,
Să nu-ţi tulbur limpezimea ce inundă,