Poezii despre Iubire:
- Străluciri de soare
Azi am auzit păsărelele
ciripind la soare,
poate pentru mine,
dar totuși răcoarea vântului
« Eugenia Calancea » - Pictura sufletului tău
Pictez și-aș vrea să dau culoarea bună a chipului tău,
dar știu că-mi este-n fire destul de greu
și-am potrivit o nuanță ca atunci când eram la Ceahlău,
cu rezonanțe ce-mi duc sufletul mereu în apogeu.
« Eugenia Calancea » - În zadar.
Declar iubire între noi,
Ca pace la-nceputul de război,
Ca încetarea luptei ce merge in toi,
Declar iubire între noi.
« Caisîn Ian » - Cum asortăm iubirea
Căutăm flori să ne asortăm în toate,
Dar rodul moare la fiecare îngheț,
E uneori iubire, e uneori dispreț
Și-atunci căutăm alte lucruri asortate.
« Eugenia Calancea » - Castele de iubire
Când gerul ne-a trădat, ramurile albe au strigat îngerii,
doar ei s-au atins de trupul serii parfumat cu stele.
Tu aranjai ciucurii de lumină albastră, obosiți,
lângă mugurii de foc ai destinului nostru.
« Luca Daniel » - Cum ar fi ziua ta...
Dimineața ghioceii și toporașii se scaldă-n rouă,
Ca ziua să-ți încânte pentru-o vreme nouă,
Chiar pot s-alerg la tine dacă aș vrea,
Să-ți aduc ce-i mai pur pe lume de ziua ta.
« Eugenia Calancea » - Revenirea în templul original- Animus și Anima
Suflete. Inițial au fost create ca precept curat,
Fără complicații mundane, murdare, iluzorii.
Intern ne putem recunoaște esența nealterat.
Vindecăm doar straiele acestea cu tesmoforii.
« Erw Magdo » - Cum dăruirea
...gândul neîmplinit s-a făcut pod cu noduri la capete - în apele ochilor:
- ori promontoriile silabelor se scaldă în carnea cuvintelor și dezleagă neștiința;
- ori cartea imaginii absente își despletește parfumul și împrăștie pulberi,dând pagina;
« maria podari » - Ești mândrul soare
Mireasă-a timpului etern,
Stea a îndepărtării ce doar îngerii discern-
Tu m-ai fermecat cu-a ta magie
Renăscând în mine viață, renăscând o reverie .
« Lucian-Horațiu Hînsa » - Acele de ceasornic se întâlnesc la fix
Pe valuri cu unde în mareea eternă,
Răzbatem și străbatem prin nemărginiri
Și clipă de clipă, clipim ca o lanternă,
Privindu-ne în suflete, a sacrelor trăiri.
« Erw Magdo »

