Poezii despre Iubire:

PE TRONUL LUMINII

de Liliana ROIBU

...mare aglomerare de gânduri la ușa înserării Drumului Mare, cum praful și pulberea Vanei, ce urcă pe coș...
- câte emoții în crângul cuprinderii! ...
- există o manieră a visului, unde izvoarele își sorb zorii promiși, în legănarea mâinilor mele, făcute căuș...trăind fericirea, cum un copil cu genunchii la gură, ce încă n-a făcut primii pași...
- mai că-mi vine să ridic așteptarea la rang de impuls...trecând prin vitralii ca prin anii de secetă...cu puterea de-a fi numărată!

Aș vrea să-ți spun că plouă, ce fenomen ciudat...
Se scutură gutuii în clipe care trec.
Întind spre lume, mâna, și-o-ntorc îngândurat,
Și nu mă pot decide s-apăs butonul rec.

În avans, în avans
Te cuprind în al meu dans
Doar cu flori, doar cu flori
Și cu ochi pătrunzători;

Imensitate tu,
atât de largă ești și pură-n ochii ei,
încât,
de orizonturi s-ar mai naște-o mie

...în împrejurările date, tăceri însemnate propagă lumina, un drept existent, inefabil, între coperțile marii iubiri ,ce te-a traversat, pe unde bătea atât de repede - inima...
- n-au reușit să smulgă - întețirii arsurii - un vis...
- ai depășit suflete , pustiul nopților albe... ruptura imaginii - ca loc câștigat... unde nu-i așa!

Prin gândul meu, e tușa care-n vis
Mi-a dezvelit făptura ta divină
Când, parcă într-o joacă, și-a permis
Privirea-mi, pentr-o clipă, s-o rețină.

Între vremea când spărgeam în luceferi privirea stelară
și timpul scufundării în starea de a fi ,
m-au încercuit răspunsurile legănate de lună,
nevoia de a fi iubită, de a iubi.

Din adânc dezbrăcat
de liniște te chem
dimpreună cu
toată arderea

Dorul


Cine oare poate știi...,