Ioana D - poeziile altor autori

Cine doarme nici nu știe
cum știam doar noi odată
cum că visul stă să bată-n
piua de apă vie –

Frunze-n alb și frunze-n negru...
violetele s-au dus,
în apus
sălășluiește

Dragoste fără vacanță...
am crezut naivitatea
așternută peste noi...

Din vinul de Burgund mai sorb
ultimul strop din amintirea
acelor trecătoare valuri
ce legănau doar doi copii

Nu-ți mai lăsa cartea în soare,
Se ofilește
se-ncovrigă
coperta

Și lumea fără mine
va merge mai departe,
tot mai departe fiindcă noi
am tresărit odată-n mine

Cuvinte aruncate-n
colivie
sfârșesc în fraze ne-ncepute –

Când intru în pământ penibil
poate
prind rădăcini,
mai știi?!

Parcă s-au terminat cuvintele,
Doar pauza dintre ele
- Note mute -
Scâncesc în sine

Prin văile
cu fluturi albi
și sălcii plângătoare,
treceau căruțe încărcate