Ina M. - creaţii proprii

Cetate rece zace la margine de mare
Și valuri n-o ating, doar înveliș de sare
Îmbracă piatra rece din zidul chinuit
De timpul ce s-a scurs din cerul încernit!

Liniștea mută...
Și o muscă ce strănută
Sunt singurele
Care-ți mai numără minutele!

Îmbracă-ţi
gândurile
în cuvinte,
om cu minte!

Gânduri
Și vreo două rânduri
Tulburi...
Cercuri prinse-n cuburi.

Parfum dulce și miros de verde…
Pădurea albă soarelui îi râde,
Cu mantie de vânt alerg călduț
Spre ghiocelul alb și mai micuț!

În chinul din dorinţa de a zbura,
Cu gânduri îndrăzneţe ai îndura
Nimicul din trăiri banale, goale,
Din pietrele ieșite-n a ta cale?

La masa sufletului meu
Stăteam doar eu şi Dumnezeu
Şi ne hrăneam cu fericirea
Cu gustul fin din mântuirea

În dimensiunea vieții, care limită ne pune,
Ne petrecem clipe-n gânduri, chiar de-s rele, chiar de-s bune!
Fiecare, punct cu punct, își trasează-ncet destinul
Și îl crede împlinit, având în vedere planul.

Când ai pus melodia ce porțile deschide
Iubirii către inimi de gheață, insipide,
Senina ta privire, în cerurile-albastre
M-a ridicat uşor, de subţiori, spre astre!

Un buchet de flori de gheaţă ţi-am pus astăzi pe fereastră
Şi le-am dat parfum de nea ca să intre-n casa ta!
Vreau să uiţi că vin cu frigul şi că sunt aşa de aspră,
Vreau să vezi fulgii cei veseli…vor dansa şi-ţi vor cânta!