Ileana - creaţii proprii

Indiferent ce-aș face, în ochii tăi,
N-o să fiu niciodată așa cum vrei
Și orice haină aș pune peste mine
Nu m-ar acoperi destul de bine,

Oricât aș vrea ca să mă văd frumoasă,
Oglinda-mi râde-n nas și nu mă lasă,
Îmi pune-n păr fire de lână albe
Și-n ochii obosiți genele rare.

Ce liniște e în sala
De așteptare !
La ușă, cineva
Cu-nfrigurare,

Printre saloanele ascunse-n umbră
Se zbat încet, închise-n neputință,
Umbrele ce au fost cândva lumini
Și așteaptă mila harului divin.

Azi mi-ai zâmbit din colțul unui vis

Închis în ochiul timpului și trist.

Atăta liniște între pereți
Așa de multă pace între drepți!
Atăta bunătate se strecoară
Prin zidurile groase ce-mpresoară

Copilărie, navă rătăcită,
În marea amintirilor pierdută,
Corabie plutind în depărtări
O mai zărim abia adeseori.

Mi-au rămas schije în ochi și m-au durut
Toate cuvintele ce mi le-ai spus
Și ochii tăi ca viforul de iarnă
În suflet mi-au cernut aspră zăpadă.

Priviri cu zămbet, zămbet pe gurită,
De gâtul meu se agață o mânuță
Și- mi strigă in urechi vorbe înțelese
Doar de le ascuți cu inima,și-ncete,