Ileana - creaţii proprii

Nu spun nimic
Doar tac și te privesc,
Că pentru mine
Ochii mei vorbesc.

Se-ntrec în ape peștii peste pietre,
Se-ntrec în zboruri gâzele cochete.
Și florile se-ntrec între petale
Și firul ierbii în verde crud se-nfoaie.

Un hău, un cer și iar un hău deasupra
Astupă cerul și ucide clipa.
Deșertăciune, ești stăpâna lumii,
Tu amăgești atâția și îți numeri

Să ne jucăm cât joaca
Nu se duce!
Să ne jucăm cât viața
Ne permite!

Din tot ce am avut
În viață, cel mai mult,
Mă doare c-am pierdut
Zâmbetul bun.

În liniște, îți bate în perete,
Ceasul rămas în clipele de veghe.
Încearcă, încet, să-ți lase o minută,
Să poți să-ți spovedești din suferință.

Dumnezeu m-a atins cu muzica lui
Când eu dansam pe cântecul mut al destinului,
În ritm împiedicat printre frici.
Îmi urmărea Dumnezeu cu iubire pașii mici !

Un câine la-nceput de înserare
Stă la geamul Domnului cel mare.
Stă și plânge fără lacrimi și tăcut,
Își șoptește rugăciunea mut.

Strig către tine, Doamne
În pustiu.
Nu-ți reproșez nimic,
Vreau doar să știu!

Iubire, ai venit !
Te-am așteptat,
De-atătea ori
Am plăns pe înserat.