Gustavo El - creaţii proprii

O plac atât de mult,cum poate
N-o va plăcea nimeni mai tare
Dar mă întreb:pe mândra,oare
Când e-mbrăcată în „capoate”

Decor de plumb,toamnă cu fală
Ne-mbracă într-o clipă plaiul
Natura-i toată în răscoală
Și vara și-a chemat alaiul

Cu tine tot ce-i bun începe
Cu tine-i tot tablou de vară
Cu tine mi-e și cald,și rece
Și viața fără tine e povară

E greu să mai pot ține-n frâu
Atâtea amintiri ce vin grămadă
Mi-e dor de merii din ogradă
Și de plăcinte „poale-n brâu”

Mi-a fost atât de dor,amar de vreme
Erai un om cum rar am întâlnit
Mi-am spus atunci:"băiete,nu te teme"
Tu pentru mândra asta ești "iubit"

E iar Septembrie,e toamnă
Din nou purtăm cojoace fistichii
Din nou,destinul ne condamnă
La pictogramele-arămii.

Este Luni,la muncă iar
Unde-l văd pe domn primar
Regele guvernator
Peste banii tuturor

Mi-e dor să mă mai joc pe-afară
Cu frații mei de cruce din vecini
Să mă aduni de pe maidanuri,mamă
Mi-e dor,să mă mai scutur de ciulini

Frumoasă ești,ca floarea de cireș
Copilă cu miresme în grai
Și te compar când mă privești galeș
Cu panseluțele-nflorite-n Mai

Pe deal,în colț,la „Țuțuiatu”
Un bar cochet de prin Sălaj
Ieșeai la un pahar sau patru
Pahar cu scop să-mi dea curaj