Gustavo El - creaţii proprii

N-o să-ți ridic altare,deja porți
Atâția după tine ce-ți adoră forma
Dar nu uita:doar strugurii cei copți
Au rolul de-a da vinului aroma

La ce sunt bune salbele la gât
Ca ce să strângi averea toată
Când viața-i dată cu-mprumut
Și bunătatea-i cheia pentru Poartă?

Gândești că-n veci îți va fi haina nouă
Și farmecul rămâne al tău,dar știi
Că frumusețea trece,și-o să-ți plouă
În suflet – falsă-i haina ce o ții.

Nu-mi iau din stele judecata,
Și nici vreun înțelept nu sunt
Aștept,ca fiecare om,răsplata
Pentru ce-am lăsat pe Pământ

Același soare bun ce îți răsfață
Cu calda lui lumină chipul
Mă face să-l invidiez,că-n față
Te vede mult mai mult ca tipul

De ce trădează oamenii și fură,
Inimi,prietenii și fericire?
De ce,când pentru-atâta ură
Ar trebui să ne răspundem cu iubire?

Atâtea fete-am sărutat,și Iadul
A-nlocuit,de-atâtea ori,iubirea
Târziu am înțeles că fardul
Oricât ar fi de bun,nu schimbă firea.

N-o să-ți cerșesc iubirea,te răsfață
Alt om.Din el să-ți iei agheasma.
În mine fără tine-i ceață
Și am pierdut din trandafiri mireasma .

Când iarna mă așteaptă în tribună
Și înc-un an clepsidra a pierdut
Doresc iubito să mă ții de mână
Să-mi fie sărutarea-ți,singurul avut

Fortunei nu-i mai cer nimic,nu vreau,
Să-mi las în brațele-i sorocul,
Atât am așteptat,da-i spun pe șleau,
Că nu mai poate drege busuiocul.