Gerra Orivera - poeziile altor autori

Ce-i drept, e drept, poete ! Și-ți spun : ești de talent !
Dar iartă-mi vorba asta (humanum est errare
Și toți avem defecte) în fond, mi se cam pare,
Că ești prea slab, și stilul ți-e prea neconsecvent.

Tu, icoana primăverii,
Scumpă floare de-albăstrită!
Ți-am trimis pe vântul serii
O guriță. Fată blândă, visătoare,

În ore de mâhnire
Să-ntâmplă câteodată
S-alin a ta privire
Și fruntea-ți cea curată,

Peșteră întunecată, azil al pocăinței,
Unde omenești fumuri ca fumurile pier.
Unde eroii credinței
Au murit pentru lume, ca să trăiască-n cer!

Puico, pentru Dumnezeu
Și pentru binele tău,
Nu mă tot ținea de rău
De la sănișorul tău,

Foaie verde măr mușcat,
De când neica mi-a plecat,
Furca-n pod am aruncat.
De când neica mi s-a dus,

Lele, ce păgână ești,
Pe la biserică treci
Și nu faci o sfântă cruce,
Când pe mine mort mă duce.

Luna-afară-mi luminează,
Puica-n casă mi-și oftează.
Oftează, puică, oftează,
Toată lumea să te crează.

Mândro, când eram iubiți,
Toți pomii era-nfloriți
Și dafinii-mbobociți.
De iubit cât ne-am lăsat,

Lată-i, lată-i Dunărea!
Las-o la pârdalnica,
Că pe ea s-a dus neica.
Nu mai plânge, Mărioara,