Poezii despre Frumuseţe:

Plăpânde văluri de lumină
Prin văzduh se etalau
Pe-a nopții vie rogojină
Iar stelele parcă vibrau

Peste câmp la Ogrădeasa
Iar mi-arunc a mea privire
Pe-o cărare-n vânt— aleasa
Ce-mi răsare-n amintire

Nimeni
n-a mărturisit
că-i viața și lumina
numai Mielul

Picură iar pe afară
Și lumina și culoarea
Pe când noaptea iată-și cară
Ruminindu-se splendoarea

Era o tânără cu ochi adânci
Cu fața-n rouă îmbrăcată
Ca o gazelă între stânci
O porumbiță— preacurată

Clopoțelul dorinței

Clopoțelul dorinței mele
Iar ne face semn cu mâna

Plină, luna visătoare,
zare stînge langă zare,
frunza-i gata de culcare.

A venit un vânt din zare
Propunând cu-azur de doruri
Fremătări de depărtare
Și-un ecou de viitoruri.

O ceață deasă curge peste dale,
pe-o stradă-n care totu-i nemișcat,
și face ca luminile banale
să pară candelabre-ntr-un palat,

Pe aici îşi strânge apele Dunărea,
prin îmbrăţişate văi cu otavă;
câmpii, cu lanuri, frumoase ca liniştea
scot în soare, papuşoii în afară.