Poezii despre Frumuseţe:

irumpe în mine o zi oarecare sunt măr cu grădina scindată
garduri vii epiderma ta şopotitoare
adam şi eva răsfoiesc în lacrima lutului dimensiunea celestă
atingeri pastelate fibrilează mister

dezgroapă
comete pline de vise
înnoadă în fundă meridiane virgine
striază dimensiune azur

E cineva curios
Sǎ priveascǎ
Mai adânc
Într-un zǎpǎcit

*Lisiei*

reînvăț să mă locuiesc
după ce mi-ai dat raiul afară din tine într-o culoare virgină

*Unde sunt*

am pierdut harta drumurilor terestre
(mă întreb inocent dacă am avut-o vreodată)

Doar un suflet spânzurat
De un bâlbâit
Dispreţ,
Timid şi fǎrǎ grabǎ,

Amurguri violete,
Trǎite-n remuşcǎri
Cu freamǎt de moralǎ,
Sunt pline de regrete.

Picǎturile de ploaie, cu structura lor mobilǎ,
Dǎnţuiesc pe lângǎ flori într-o magicǎ idilǎ.
În strǎfund de zare-albastrǎ, fulgerul se chinuieşte
Sǎ aducǎ o luminǎ pe-o iubire ce pǎleşte.

Zboară uşor,
stâlpii pe şosea,
şi plopii
şi vrăbiile zboară;

Și unde-s verile de altădată
cu iubite răsturnate-n lan
luna răsărind precum o fată
în brațe vânjoase de golan