Florinpaun - creaţii proprii

Distribuie acest autor:

  • Epilogul serii

    Când fiorul de mugur transcende alt capitol,
    Naiade suple și înalte renasc ca după viscol.
    Cu cracul lor distins, sânul scuturat de humă,
    Își fac din ape curgătoare, rochiile de spumă.

  • Pierdut-ai

    Pierdut-ai ce-am iubit la tine

    și doar în expresia tăcerii, mai pari
    o arteră a fineţii, dintre cele tari.

  • Atât de frumoasă

    Cu buzele-i arse şi de grăsime pline,
    Se-nvăluie cu pătura nopții ce-i vine.
    Picioru-i fin și gol, pe mine și-l lungește,
    Iar gândul dornic, ce simplu-l intuiește!

  • Căzători

    Scoală-te, iubito! Scoală şi iubirea,
    Despărţirii preda-vom noi averea,
    Cum juruinţelor, tăcerea.

  • Nu e timp

    Nu e timp să iubesc,
    Timp să mai sper, timp să mai visez,

    Sunt bordeiul singurătății geroase,

  • În necropola iubirii

    În necropola iubirii, ard patimile zise
    De feţe mov, crispate, ce şi-au pierdut scheletul.
    Cum visătorii, ce în goana după vise,
    De ridicole fantasme, nu își mai discern versetul.

  • Iubito, mai o dată!

    Iubito, mai o dată vreau de tine s-aiurez,
    Să m-arăt așa lumii şi planetelor din jur,
    Din lâna soarelui, l-al tău petic să lucrez,
    A ochiului tulpină, din râul sățios și pur.

  • Azi, e doar al meu prăpăd

    Când mor, de-s fricile adânci,
    Te ascunde, răbdătoare,
    La sânul meu să nu te-arunci,
    Tu fii ca viața, trădătoare.

  • În lipsa ta, ce am a spune?

    În lipsa ta, ce am a spune,
    Când ș-al vieții chef apune,
    Care gânduri să mă țină,
    Și să nu își poarte-o vină?

  • Ieri

    Ieri m-ai încolțit cu buzele rujate,
    Pasul mic, din unghiurile toate,
    Ochii asmuțind și stând pe coate,
    Aceleași priviri purtând curate.