Florianruse - creaţii proprii

Chiar la acest moment cred (ca mulți alții) că există,
în lumea noastră vie și tulburător de vastă

actori nemuritori,

Într-o dimineață, ea, îl provocă
cu mult mai mult decât și-ar fi dorit -
încă puțin și se duceau la muncă
iar el nu înceta din turuit:

(O ciripire îndulcită-n pripă: "O pasăre ce zboară dac-ar fi iubirea,
mi-aș dori să-i fiu barem o aripă, iar cealaltă aripă să-i fie, cumva, ea...)

Aproape-amuzat de-a sa îndrăzneală 

De dorul de tine
mi-este dor câteodat',
când clipele terne
adâncu' îmi străbat.

Vizitează pe mulți geniul,
neanunțând că vine,
rar dă însă la vreunul,
"prost-crescut", și-a rămâne.

La o petrecere, pornit-au, anoști,
o mică dispută, un grup de cârcotași
și-un altul, cam prea doct, de relativiști,
despre un el și-o ea în dans de-o vreme prinși:

Oare-acel gen de-ntâmplări
în stare viaţ-a-ţi preschimba,
or avea fraţi sau surori
ce însăși moartea-ţi pot schimba?

Oare acea tulburătoare presimțire...
numai pe mine să mă fi-ncercat,
captivă în întâia noastră amintire
rămasă din trecutu-ndepărtat?

Să fii convins că cele mai bune lucruri
din viață-s gratuite, e, poate, lăudabil;
totuși, dându-ți moca vrunul din nimicuri,
nu miza c-asta-l va face și inestimabil.

"Ce femeie!" tot gândeam, uitându-mă la tine.
Pe-atunci nici nu bănuiam că poate nu văd bine.

Însă-ntr-o anume zi plină de poezie,