Florianruse - creaţii proprii

Amorul propriu, excesiv de apărat,
lasă, adesea, bunul simț neprotejat.

Cioc, cioc, nesfârșit
Ciocănitoarea sapă
amintiri de tei

Iubești, ești vie!
Visezi atât de frumos...
Te invidiez! -
Indicii mii, dar ce-ngheț!

Vechiul raft de cărți
Pe-un nou volum dinspre geam
şade-un fluture

Mort din neființă, viețuind,
tu, bietule remuritor,
pân' și viața-ți vezi reiterând,
visându-te nemuritor.

Există feluri de-a vorbi pe careva în lipsă
pentru care cunoscuții te absolvă-ntrucâtva,
pesemne bieții întrevăd fluența prea aleasă
cu care pari c-obișnuiești și pe dânșii-a-i dizolva.

Tren întârziat
haltă în strai de brumar -
vântul pe peron

Fluture-agitat -
salcia pescuiește.
Ce de stele-n lac!

«Când pacea nu-ți dă pace, îmbie-i c-un război
pe cei ce cred că face să cadă drept eroi.
Pe ceilalți, "mai isteții", obligă-i în vrun fel
să nu-și lase confrații singuri în plin măcel.»

ram îngreunat -
ultimul fulg doare mut
deodată: crac!