Florianruse - creaţii proprii

Planul planurilor tale de viitor
și planul planurilor mele de trecut,
ce-o dungă de prezent formau la început,
se pare c-au pățit ceva sfâșietor:

Ea-l înghionti...– Ce e? Dormeam!
– Da? Sinele, mi-l căutam!
– Nu mai spune... Și? L-ai găsit?
– Păi cum să nu, doar te-ai trezit!

Sub noi, dogoritor, se întindea deșertul,
semne care dădea, de-o vreme, că așteaptă
să mi te scurgi ușor (vai ce ușor) din palme,
de complicații mii, grav, suprasaturată.

Poetic, despre o mare tragedie,
nu cred că trebuie scris mai nimic.

Cine știe, ai putea potrivi rimele prea banal

Nu o iubești când o percepi
aproape ca pe sinea ta,
ci când ești incapabil să concepi
sinele tău

Cu-adevărat,
amintirile
ce-mi pirogravau zilele,
s-au disipat?

În fiecare dintre noi
ascunsă-i flacăra lui Prometeu,
și de-am avea "neșansa" s-o descoperim,
abia atunci ne va străbate

Oare aceste timbre
preapline de culoare:

"Primul sărut

"Pământul, după-atâtea și-atâtea-ncercări,
s-a întrecut pe sine-n a ne făuri…
Dar cam cât să se mai lase și el oare,
nonșalant, călcat de oameni în picioare?

– Procesul de conștiință
legat de tot ce ți-am făcut,
îți aduc la cunoștință,
iubita mea, că l-am pierdut.