Florianruse - creaţii proprii

"− Iubirea - hrana sufletului!
Nu ești de-acord cu asta, draga mea?"
Fu,-ntr-o zi,-ntrebarea șarpelui,
fiind, săracu,-ndrăgostit lulea.

Unul, odată, făcând-o pe sensibilul:
"Există așa goluri, din păcate,
pe care,-n ciuda așteptărilor, nici timpul,
pân' la urmă,-a le umple nu prea poate!"

Un delfin se amăgea, odat',
legat de om și-ntâlniri de gradul trei:
nimeni n-o să vină, garantat,
pe-aci pentru-a socializa cu ei…

Ce nebunie!
Camioane intrând în mulțime,
avioane intrând în zgârie-nori,
oameni auto-detonându-se-n mulțime,

"Să cauți ce-ți însemni, cu-adevărat, tu, ție,
renunțând, de-a binelea, la tine însuți..."
Iată o pantă îmbibată-n nebunie,
unde inteligența să îți tot insulți.

Nu prea cred c-albul din păr
trădează vârsta-ntr-adevăr. -

Bătrânețea te-a-ncolțit

Detest în tot acel trecut,
ce doar c-un aer vag la mine se abate,
faptul că-mi face dureros de cunoscut
izvorul de incoerență-n

Într-o zi caniculară,
un munte guraliv gândea:
Statul ăsta mă omoară... -
Nu-i pasă, bre, de nimenea!

Nu m-apropia
căpușându-mă.

Nu mă-ngenunchia

Deșert nu-i oare vanitatea care te ridică
pe prefăcute creste de morală,
pentr-un suflet ce-alege să "decadă", la o-adică,
gândind că acea cale-i imorală?