Florianruse - creaţii proprii

Poate,-a fi lăudăros din modestie,
n-ar mai părea doar jalnică bravadă
de-ai face-ntotdeauna indigestie
când guști din propria-ți fanfaronadă…

Oare, nivelul de-acceptare-a părerii
că n-ar fi nimic întâmplător,
nu denotă-n oameni gradul asumării
unui iz atoateștiutor?

Nu face,-n dar, mișel, a-i cere,
orișicui, cămașa de pe el... -
Subtilitățile prea insalubre
pot să fie-aducătoare de flagel!

"Să mi se-ntâmple chiar mie, n-are cum!"
Așa-mi tot spuneam atunci când ai plecat.
În ciuda ălor clipe-agonice,-acum,
îmi zic: "Și de ce nu mi s-ar fi-ntâmplat?

"La război ca-n dragoste!" imi amintesc, ziceai
pe-un ton atoateștiutor, voit hilar;
pe atunci auzu-a-mi înșela încă puteai...,
iar să te contrazic părea oricum bizar.

Faptele, ziceai convinsă,
cândva, stârnindu-mi ceva stres,
vorbesc de la sine însă,
adesea, cu subînțeles…

Sub care măști voi da mâine-a m-ascunde,
nu vreau să am vreun habar;
bune motive totuși trag nădejde
să le justifice măcar.

Probabil că-i părem singurătății
drăgălași și foarte relaxant dezorientați,
nereușind pe-ntreg parcursul vieții
decât să-i fim aproape patologic devotați;

Se spune că pentru a ajunge în rai
trebuie mai întâi să treci prin purgatoriu...

Cine poate ști?

Prezența ei era o bucurie
ce,-ntotdeauna, sufletu-mi înmiresma,
indiferent prin care murdărie,
acesta, pân-a o vedea, se zbuciuma.