Poezii despre Familie:

Ziua parcă vrea să strige-n
Apăsarea grea de iarnă
Când și eu îmi cat un sprijin
Pe un plumb ce nu se toarnă.

în mine mai port câteva urme şi
deseori mă cert cu Dumnezeu
pentru toate răutăţile lumii
nu pentru că ar fi vinovat

(premiul revistei FEREASTRA la concursul Literaturitate-2015)


câteodată mi-e dor de

Astăzi e ziua ta iubite tată
Alți ani mereu sărbătoream
Acum e doar o zi îndurerată
Cu candele aprinse lângă geam.

E goală viaţa mea fără tine tată,
Te vreau lângă mine să mă ocroteşti!
Cine munceşte să avem pâine pe masă?
Cine îmi iartă greşelile copilăreşti?

Oh! Mama mea bună şi dragă!
Tu, cea care mă aperi şi mă iubeşti,
Aş vrea mămică să nu mori niciodată!
Nu este nimic bun dacă tu nu eşti.

Mi-e dor de voi!...

Vă scriu iar tată, tot din depărtare
Căci dorul mă tot mână, nu mă lasă

Cine sunt cu adevărat,
deseori m-am întrebat,
cine-s eu în lumea mare,
unde-i locul meu sub soare?

Fericiţi şi-au dăruit
marea lor iubire,
grădină cu trandafiri,
tihnă, fericire.

În superba mănăstire
ei credinţă şi-au jurat,
inimile lor bat tare,
preotul i-a cununat.