Poezii despre Familie:

Nicicând trecutul
n-a fost recuperat,
răscolim amintiri
care apoi ne ard,

Vasile bucovinean de-a lui obârşie,
cu ochii verzi ca de jad, plin de bonomie.
Volubil şi chiar plăcut într-o conversaţie,
uneori frumoasa-i gură bătea câmpii cu graţie.

O fetita-garofita,
Ochii ei, doua masline
Asezate pe tipsia
Unui suflet prea curat.

Soţia nu conteneşte
Să-şi fie sieşi
O vasală,
Somnul nu-i prieşte,

Ca o boabă străvezie
luna-i argintie,
cerul este-ntunecat,
cu nori negri încărcat.

Primăvara a gătit
natura-n smaralde,
dalbe flori i-a dăruit,
înşirate-n salbe.

Dacă vezi că soarta-i rea
Şi simţi că-i grea povara,
Nu renunţa! Poţi înainta!
Nu fi tristă mama!

Alaltăieri, eram ieduţă...
săream să rup câte-o crenguţă
cu flori albe de salcâm,
apoi m-ascundeam în fân.

Aura şi Laura sunt a lui iubire, ochi căprui
umbriti de gene, zâmbet în privire...
Prima-i este soţioară, Laura - dragostea lor,
îi privesc şi mă încântă, fericirea-i un decor.

Te-am zămislit eu cu iubire,
Cu drag în mine te-am purtat
Şi de la Domnul fericire
Eu cu plânsoare ţi-am rugat.