Poezii despre Familie:

Când te-am văzut, erai kaki
din cap până-n picioare,
păr castaniu, irişi căprui,
plăcută asortare...

Pe luciul lacului glisează
frumoasă, dulce, libertină,
în voaluri fine - o codană -
o libelulă diafană …

Două lebede frumoase,
elegante, graţioase,
una albă, alta neagră,
patinau pe Balta Albă.

Orhideea albă-i floarea
ce-n buchete adunată,
spre altar poartă mireasa,
ca şi ea - imaculată...

Venise fata de la țară,
păr castaniu, în cozi purtat,
avea o talie de viespe,
mersul sprințar, ușor stilat.

În casa bunicilor va fi clacă mare,
bunica se pregăteşte ca de sărbătoare.
Mă trezeşte și mă smulge din a mele vise
cu figura-i luminoasă, parcă nu dormise.

S-a născut ea - o leoaică – chiar la polul frigului,
Mariana o numiră ca revista timpului.
A venit pe lume mică, cât o lingură din lemn,
nu ştiau de-o să trăiască, aşteptau cu toţi un semn.

Ş-a cusut zestrea pe pânză de păianjen, ca-n poveste,
îngânând cântece tandre şi punând flori la ferestre.
Dar i-a fost furată zestrea, tot ce poţi s-agoniseşti
tata însă a consolat-o, c-o iubea cum nu gândeşti.

Numai eu
îmbrăţişez lipsa ta de certitudine,
mai departe
nu ştiu ce se întâmplă,

Soarele încet apune peste codri și câmpii,
Iar pe bolta-ntunecată, stelele se-adună mii.
Susur de izvoare molcom se aude-n depărtare,
În zăvoaie virtuoz cântă, câte o privighetoare.