Poezii despre Dragoste:

Să vii la mine n vis, la noapte
Să m amețești cu mii de șoapte,
Să mă dezmierzi,
Să mă alinți

În suflet, versu-i blând ca un refren,
Doar păsări se rotesc în zbor, nătânge,
Prin vocea ta, sunt umbra care plânge
În cântecul iubirii, alb, peren.

Ți ai pus și sufletul în palma mea
când ai lăsat acolo, un sărut.
Doar trandafirii albi ne mai priveau
Și suspinau și ei, din când în când.

Eu, poate, nu voi fi nicicând
a ta; dar ține minte
că te am purtat mereu în gând,
în suflet și n cuvinte

Tu ești cuvântul nerostit
la ceas târziu, în noapte.
Ești visul meu neîmplinit,
închis ,mereu ,în șoapte.

motto : “Între noi doi cea mai profundă este
Necunoscuta cerului poveste,
Te rog, iubite, stai şi cercetează
Ce pui de înger viaţa ne-o veghează…”

Ce sa mai zic,ce sa mai fac
Cu ce licori,cu ce magie
Ai vrera iubito sa te-mbrac
Sa stralucesti ca o faclie?

Nici nu mai știu în care primăvară
Te-am prins în palmă pentru o secundă
Și din clepsidra timpului rotundă
Te-am adunat, strop după strop... avară

Îţi scriu aceste rânduri şi nu ştiu ce mă doare
Distanţa dintre noi sau drumul către soare,
Îmi spun că întâmplarea aşa a fost să fie,
Să-ntârziem apusul, iubirea mea târzie.

Am înălţat cu pana, din cerneală,
Castele pe nisip... s-au prăbuşit
Când vântul a bătut, la prima pală
S-a dus pe apă tot ce-am construit