Poezii despre Dragoste:

Eu, poate, nu voi fi nicicând
a ta; dar ține minte
că te am purtat mereu în gând,
în suflet și n cuvinte

Tu ești cuvântul nerostit
la ceas târziu, în noapte.
Ești visul meu neîmplinit,
închis ,mereu ,în șoapte.

motto : “Între noi doi cea mai profundă este
Necunoscuta cerului poveste,
Te rog, iubite, stai şi cercetează
Ce pui de înger viaţa ne-o veghează…”

Ce sa mai zic,ce sa mai fac
Cu ce licori,cu ce magie
Ai vrera iubito sa te-mbrac
Sa stralucesti ca o faclie?

Nici nu mai știu în care primăvară
Te-am prins în palmă pentru o secundă
Și din clepsidra timpului rotundă
Te-am adunat, strop după strop... avară

Îţi scriu aceste rânduri şi nu ştiu ce mă doare
Distanţa dintre noi sau drumul către soare,
Îmi spun că întâmplarea aşa a fost să fie,
Să-ntârziem apusul, iubirea mea târzie.

Am înălţat cu pana, din cerneală,
Castele pe nisip... s-au prăbuşit
Când vântul a bătut, la prima pală
S-a dus pe apă tot ce-am construit

M am topit ca lumânarea
uitată în fereastră
când se lasă seara
Și m am prelins

În iarba moale- a sufletului meu
te-ai așezat
Ca o mimoză
ai înflorit acolo

Ca ntr un vals
Pe muzică de Strauss
Tu-mbrăcat în vechea redingotă
Eu-cu aluniță pe obraz