Poezii despre Dragoste:

Se-așează soarele încoronat în munți

Se-așează soarele încoronat în munți
Să legene durerea din anii mei cărunți

Dacă se rătăcește vreo mișcare de clipă în bătaia privirii,
nu-nseamnă că-i vizibil timpul desfăcut în miracole.
Nimic nu-i vizibil din afara sensului.
M-am refugiat într-un zâmbet.

Cred că plec departe azi,
Vreau să uit de tine...
Nu mai vreau ochii să-mi arzi
Prin zdrobiri de sine.

Şi dacă lacrimi nu mai seacă,
Durerea nu mai vrea să treacă
E ca iubirea-n timp să-ţi spună:
Eşti fericirea mea nebună.

Te mai coboară printre noi,
Luceafăr blând de seară!
Să ne hrănim cu-al tău cuvânt,
Căci dorul ne-mpresoară!

Îl vreau din nou pe Eminescu,
Pe zeul nostru din Olimp,
Pe lângă plopii fără soţ,
Să-l port cu mine înc-un timp.

Rătăcirile nocturne

Azi clipele curgând agale
Ne duc tăcerile pe grui

Atât de singură rămâi
Privind din urmă-mi pasul,
Printre suspine și nevoi,
Ce ți-au uscat și glasul.

Mai lasă-mă iarnă o vreme...

Mai lasă-mă iarnă o vreme,
În iubire nu e loc pentru tine!

E noaptea rece, parcă e de gheață
Tremură plopii, râd pe sub mustață,
În așternut e cald și-mi las o mână
Să mângâie sub cerga grea de lână