Poezii despre Dragoste:

Noaptea ielelelor...

Se lasă seara-mbălsămând un gând,
(în vis se face frig ca și afară!).

- M-am îmbrăcat în verde să sfidez
Poienile care-au albit devreme,
Arată-mi tu ce cale să urmez
Când nu mă ţii de mână. Ce extreme

De ce nu trece niciodată de absolut?

De ce când plângi , plânge și marea
De ce când râzi răsare soare

Povestea mea a început cu tine,
În ziua-n care ochii mi-au zâmbit.
Iar ploaia ta se revărsa-n suspine!
Peste privirea mea de-ndrăgostit.

- Mă doare gândul că va trece-n goană
Și toamna cu aromă de poem
Lăsând în urmă bruma ca o toană
Și câteva secunde pe un ghem

Stau...târziu în noapte
Ți-aș spune , mii de șoapte !
Chipul tău ma zbuciumat
Te iubesc ! nu pot să tac.

Dragoste eternă

Mai lasă-mă în prag de seară,
Să-ți scriu în sufletul curat,

Cuvintele își scriu acum durerea,
Pe sticla mată a iubirii noastre.
Nici unul dintre noi n-are puterea!
Să o dezlege ... de-acolo din astre.

- Atât de arogantă, atât de egoistă,
Mi-e inutilă vara cu versul ei cu tot,
E bine că mi-e toamnă şi-o poezie tristă
Păstrez în fulgarinul cu vise teracot.

Aștept de-un timp secundele de mâine,
Când cuibărită tu la pieptul meu.
”Să nu mai strigi la mine: - Măi străine!”,
Știind că de acum eu sunt al tău.