Poezii despre Diverse:


  • Sonetul XXIII (Madrigal pentru abise ...)

    Când ţes amurguri punţi spre Carul mare,
    Iar marea-nsângerată e de astru,
    Din hăuri colorate în albastru,
    Se torc spre ţărmuri crestele de sare.


    « Ovidiu Oana-pârâu »
  • Sonetul XXII (Hydra credinţei risipite ...)

    Pe tronul larg al vremii domneşte suferinţa,
    După orbirea obştii aleasă, legiuită,
    S-a-nscăunat temeinic, de rău proteguită
    Şi-a extirpat din suflet, supuşilor, credinţa.


    « Ovidiu Oana-pârâu »
  • Baronul

    Baronul

    Anacronic, …, se plimba în jurul gândirii,
    Abjurase, din premise, ipotezele iubirii,


    « Puiu Stănescu »
  • Sonetul XXI (când nu cerşesc ...)

    Când nu cerşesc, nu-nseamnă că-s ferice,
    Nici sărăciei nu vreau să mă-nchin.
    Tânjesc mai mult tristeţea să-mi alin
    Şi-mi oblojesc trăirile calice.


    « Ovidiu Oana-pârâu »
  • Lunec, lunec

    Lunec, lunec

    În noaptea în care luna, mă va ajuta să fiu
    călător pe ape line, fără valuri, fără ceață,


    « sorina »
  • Sonetul XX (neprihănind cireşii ...)

    Neprihănind cireşii cu adieri zălude,
    A cotropit livada zefirul de April,
    Ningând din zorii zilei şi înălţimi de tril,
    Zăpada rozalie pe ierburile crude.


    « Ovidiu Oana-pârâu »
  • Cititul ca o pedeapsă

    Cititul ca o pedeapsă

    Sunt pe sus purtat de minte, printre gânduri am rămas,
    Caroseria fiind veche, se îndreaptă spre popas,


    « Puiu Stănescu »
  • Tu vei rămâne sfinx, nu amintire

    Degeaba te-ndârjești, moșnene,
    să lupți cu morile de vânt ce-aduce negrul
    din magaziile subunghiare ale hidrei
    - sunt multe, precum omizile pe codru!


    « gabriel cristea »
  • Sonetul XIX (libertatea necredinţei ...)

    E necredinţa-n Tine un act de libertate?
    E împlinit acela care refuză legi,
    Sau neglijat şi despot Te simte când alegi
    Pe cei ce-Ţi cred orbeşte cuvântul, o cetate?


    « Ovidiu Oana-pârâu »
  • Sonetul XVIII (fărâme de-adevăr ...)

    Frământă fiecare nevoia de-a pătrunde
    Cotloanele luminii până-n apus de neguri
    Grăbiţi, culegem cioburi şi nicidecum întreguri.
    Când nu ştii întrebarea, cum ai putea răspunde?


    « Ovidiu Oana-pârâu »