Danab - creaţii proprii

Atât îţi cer, Părinte,
Pe drumul către cer,
Păşind mereu nainte
Să nu mă laşi stingher..

De n-ar fi Doamne, Harul Tău
În viaţa-mi de suspine,
De n-ai fi Tu.. ce-aş face eu
Când urc calvarul şi mi-e greu?

Să fii copil
Să priveşti cerul
Cu ochi senini
Şi-ncrezători...

În tain-a plâns Iubirea
La uşile închise
Chemându-şi omenirea
Către înaltul zbor..

Iubita Mea... ţi-am pregătit cununa,
Cu mii de stele şi lumini şi flori...
În inimă, ţi-am aşezat arvuna,
Puterea Mea.. să poţi zbura spre zări..

Bucuraţi-vă de soare
Bucuraţi-vă de nori..
Bucuria şi durerea
În viaţă vă sunt surori

Mă voi întoarce într-o zi
La casa cu cerdac,
Acolo sunt miresme vii
Şi flori de liliac...

Îşi aruncă teiul, creanga,
Tocmai în fereastra mea..
Oilor, le-ascult talanga:
- Un ecou pe-o rămurea..

Cu primăvara-n suflet pornesc spre Tine, Doamne..
E Dragostea dintâi ce Tu mi-ai dăruit...
Fiorul Sfânt ce-L simt în ale mele toamne
De când la crucea Ta, cu drag Tu m-ai primit!

Atâți copii adorm flămânzi în lume
căci nu e nimeni să-i întrebe doar:
“-te-ai săturat? mai vrei puțină pâine?
sau poate-un biscuit micuț,măcar...”