Danab - creaţii proprii

Mi-aș fi dorit să pleci..
Să pleci dar să rămâi,
S-ascund în palma ta
iubirea mea dintâi,

Se-așează tăcerea
Cu brațe de fier,
Mușcând dintr-o lacrimă caldă...
În visul din urmă

Mică Românie lovită de soartă,
Ai ținut piept tare,la atâți vrăjmași.
Dar spre Cer privești și întrebi în șoaptă:
-"Doamne Sfânt,acuma,oare cui mă lași?"

Prin Jertfa Ta mi-ai dăruit iertarea..
Eram o,Doamne-atât de vinovat,
Dar am simțit pe frunte,sărutarea
când mi-ai șoptit încet: "Tu esti iertat"

Coboară cerul peste sat,
E sfântă sărbătoare.
Se-aude "Hristos a-nviat"
Să ne salveze din păcat,

Tu porți pe umeri zorii Dimineții,
Și-n suflet,rozele trandafirii.
În mii de versuri Te-au cântat poeții,
Dar numai Tu ești floarea Frumuseții,

Ai preferat și crucea și Calvarul
lăsându-Te bătut de mâini haine.
Privind mereu spre zările senine,
Tu mă vedeai atunci în cer,cu Tine...

La colţ de stradă, un copil priveşte
cu ochi senini, spre toţi acei ce trec
pe lângă el! Şi vântul viscoleşte
cu fulgii mari, ce-n joacă se întrec.

O clipă...

Aș vrea să pot întoarce o clipă viața mea,
Și să colind pădurea ce-n taină mă chema,

Nu închide Doamne, Uşa Mântuirii,
Nu lua din inimi Duhul Tau cel Sfânt.
Lasă-ne în suflet fiorul Iubirii,
Lângă noi păşeşte, pe acest pământ.