Danab - creaţii proprii

Întoarce-te copilul meu,
Nu sta în nepăsare..
Când lumea zace în cel rău,
Tu eşti chemat de Dumnezeu

Eu am sperat că vom zbura de mână
Doar amândoi! Trecând tărâmul vieţii..
Doar amândoi.. lăsând clipele-n urmă
Primind în suflet, zorii Dimineţii..

Şi florile toate-n câmpie
Îţi cântă Doamne, ne-ncetat
Un Imn de sfântă bucurie
Că eşti aşa de minunat!

Să nu descurajezi nicicând pe cale.
Hristos de partea ta îţi va şopti:
-"Oricât de greu ar fi drumul pe mare,
Din toate, toate, Te voi izbăvi.

Atâtea flori, o, Doamne, te-aşteaptă în Grădină
Să vii să le dai pacea.. Izvorul de Lumină,
Şi apa Ta cea Vie, potirul Mângâierii
Când florile suspină de dorul revederii

La crucea Lui e-un cântec de pace şi lumină
Să-ţi duci durere-acolo.. şi să te speli de tină
De gândurile-amare.. de vorbe fără har
De vii.. primeşti Iertare.. şi-un cer fără hotar...

Îşi aruncă teiul, creanga,
Tocmai în fereastra mea..
Oilor, le-ascult talanga:
- Un ecou pe-o rămurea..

Măicuţă dragă, mama mea
Scrisoarea către tine
Şi gândurile-mi, tare-aş vrea,
Să te găsească bine...

Ţi-am spus că nu am să te las
Când treci prin suferinţă…
Cu tine sunt la orice pas
Să-ţi dau iar, biruinţă!

Eu sunt nimic fără de Tine...
Nimic nu am dacă nu-mi dai!
Şi zilele de-mi sunt senine,
Seninul lor vine din Rai!