Danab - creaţii proprii

Am așteptat azi ploaia
Ca lacrimi să îmi spele,
Dar a venit doar raza
De soare printre ele,

Spune-mi lună,dragă, printre-atâtea astre
tu colinzi sfioasă mii de galaxii,
Ai văzut pământul cu flori albe-n glastre...
Spune-mi lună dragă: La ele nu vii?

Tăcerea se-așează în timp peste noi,
Nu mai sunt lacrimi,chemări și nici ploi,
Doar marea din suflet îngână un cânt
și-adoarme pe raza de lună-așteptând.

Hai, spune-mi frate: Ce mai face mama?
Am fost plecat atâţia ani la rând,
Dar i-am dus dorul.. fără să-mi dau seama
că-n poartă am lăsat-o suspinând.

Privesc mereu seninul
din ochiul adormit,
Şi-aş vrea să-i schimb destinul
spre cer.. spre infinit..

Îngenuncheată lumea, îşi plânge neputinţa
în faţa Celui care, pe Tron de Slavă, stă,
N-a vrut ca să-L primească, şi n-a vrut pocăinţa
şi curg amare lacrimi pe faţa ei, tristă!

Nu te-ntrista în încercare
Nu spune că eşti părăsit,
Eu ştiu când curg lacrimi amare
din ochii tăi, copil iubit.

Dor de cer,dor de frumos,
dor de frații in Hristos,
dor de mamă și de tată
ce ii stiu plângând în poartă,

Trăiesc, sperând la clipa întâlnirii
Şi parcă dorul meu e mai aprins,
Să zbor spre plaiul veşnic al Iubirii
Să te-ntâlnesc.. să nu mai fie vis..

Cu Tine pot trece prin orice furtună
Când inima-i rece şi norii se-adună,
Cu Tine văd cerul aşa luminos
Şi totul îmi pare atât de frumos.