Atât îţi cer, Părinte...

Autor:danab


Adăugat de: danab

miercuri, 14 iunie 2017

Atât îţi cer, Părinte,
Pe drumul către cer,
Păşind mereu nainte
Să nu mă laşi stingher..
Cu Tine, doar, de mână
Să fiu.. să te urmez,
Şi-n clipe de furtună
În Tin să m-ancorez..
Să am inima plină
De Duhul Tău cel Sfânt,
Şi în a Ta Lumina
Să cresc pe-acest pământ..
Să nu mă uit la rane,
Să nu mă uit la spini,
Numai la Tine, Doamne,
Când florile-n grădini,
Aşteaptă sărutarea
Pe frunte să le-o dai..
Simţind înfiorarea
Dulcei Iubiri din Rai..
Şi să mă bucur iarăşi
De înflorirea lor,
Chiar dacă spini înţeapă
Şi rănile iar dor..
Chiar dacă-mi este drumul
Spre ceruri mai greoi,
Eu să le spun, o, Doamne,
Că eşti mereu cu noi!


Iar bucuria noastră
Mereu va fi deplină...
Cand Tu faci ca să crească
Flori pline de Lumină...

14.06.2017


vezi mai multe poezii de: danab


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Credinţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.