Caraban Bogdana - creaţii proprii

A sosit primăvara, veselă-n lumină,
Cu flori în păr și haine din rază fină,
Pe cer albastru rândunica zboară, și
Iar pomii-n floare dansează-ntâia oară.

Ești leacul meu cules din vișini cruzi, când te pătrund cu ochii beți de nemuritor amor, un fluier de
Zăpadă picură pe note și toată valea se aburește.

Mi-e așa de bine de-o vreme de nu știu încotro

E noaptea florii albe de zambilă,
Când luna își dezbracă rochia;
De chiciură mai tremură iarna,
Din angora curg fire moi de ceară.

bătrânul își aduna ochii de jos
și mângâia cu ei norii
noi eram goi și împletiți
ca spicele blonde aveam mâinile

O moară de vânt pe verdele secular;
Vapoare din nisip transportă scoici de aur în larguri de ape,
Pe obrajii fierbinți mă atinge suav cu degetele o ceață,
Și clopote aud pe mare, bat clopote de gheață.

(Lui Mircea Eliade )

Cireșul a înflorit și fluturi ednici de fum,
Au colorat în galben ale tale aripi lungi;

Pe Coasta de Azur se îmbarcă stoluri
De păsări de opal, cu aripi sidefate;
În dansul lor de lapte eu spuma mi-o întind,
Ca-un fluviu sălbatic cu buzele căprioare.

Pe dealul cu flori de liliac,
Se zbuciumă o brumă;
Poiene înverzite și asfalt,
Lucerna întinde-o mână.

Copacii s-au vestit de sărbătoare, pe cap și-au pus peruci negre și gri;
Miroase a motoare în junglă și-a primăvară,
Miroase a iarbă în adâncul mării și-a lapte alb în vasele de tuci.
Un bocănit de lemn se-aude în ochii reci de gheață;

Încolăciri de șarpe albastru pe stele aurii,
Pe rochia lunii vaporoasă, cu mâneci de oglindă,
A înflorit cireșul alb în curtea casei tale,
Iar în cutia veche de poștă făcut-au stup dungi de-albine;