Buzan-Cioltea Șerban - poeziile altor autori

Cânta cu glas de-abia învolt
O doină ce-au adus-o-n sat
Flăcăi de peste Olt.
Spunea cum geme-n vânt pădurea;

Înduru-se Domnul de noi!
Azi spaima cu ochii de sânge
Aleargă prin codru și plânge
Iar pletele-i pline de ploi

Ai durat prin aer punte
Din fășii de foc: te-ai dus
Tot mai sus și tot mai sus,
Stai acum pe-un vârf de munte

I

Bea câmpia ploi vărsate,
Pomii sucuri beau din ea,

„Va veni să vă cuprindă
Un flăcău cu negre plete
Și frumos cum nimeni nu-i:
Voi fugiți să nu vă prindă!

Tremuri și vorbind te-neci -
Parcă stai de silă!
Vrei să pleci! de ce să pleci?
Cât ești de copilă!

1

Viața mea de mult s-a stins și-am îngropat-o.
Sunt beat de cad în gropi, și-a cui e vina?

Venea pe deal, voios cântând,
Flăcăul;
Pe-un umăr coasa legănând,
Venea fără de nici un gând

Umbre mari răsar pe cale,
Ziua moare după culmi;
De pe coastă, pe sub ulmi,
Se scoboară mieii-n vale.

Eu o las în sama ta -
Am să plec! Și parcă-mi moare
Inima, se rupe-n mine!
Nu de voi, tu știi de cine!